DANSUL POPULAR- ASPECTE ZONALE DE FOLCLOR AUTENTIC ALE COMUNEI DOFTEANA
Înv. Ana Hanganu
Şc. Cu clasele I-VIII Hăghiac, Dofteana, jud. Bacău
La zestrea etnografică a zonei Trotuş se adaugă folclorul literar, muzical şi coregrafic, expresie a unei bogate activităţi spirituale1.
În cadrul acestei zone se situează comuna Dofteana aşezată în partea de vest a judeţului Bacău, în zona depresionară a Carpaţilor Orientali situată la confluenţa râului Trotuş cu pârâul Dofteana. Deşi nevalorificat în totalitate, folclorul trotuşan a păstrat autentice valori artistice din domeniul poeziei, prozei, cântecului şi dansului popular. Cântecul vechi (denumit şi bătrânesc) oglindeşte în versurile sale activitatea casnică, satirizând pe unele femei leneşe :
„Pusei pânza când da frunza / Şi-o gătâi la Sfânt Văsâi / Şi-mi păru că mă grăbii/ Şi de lungă-i cât o pungă/ Şi de lată cât o spată”.
Locuitorii celor şapte sate ai comunei au fost mari iubitori de folclor, acesta oglindind realităţile vieţii sociale şi economice, gândurile, năzuinţele şi lupta pentru o viaţă mai bună. În momentele grele ale vieţii şi-au cântat dorul şi jalea, iar în timpurile de răgaz şi de linişte la petreceri la nunţi şi la hore cântecele îi îndemnau la joc şi la voie bună. Specificul etnic al acestor jocuri a fost remarcat de către Dimitrie Cantemir astfel: „când se prind unul de altul de mână şi joacă roata, mergând de la dreapta spre stânga cu aceiaşi paşi potriviţi, atunci zic că joacă hora”2. Dar hora cunoscută la început ca dans3 a devenit o modalitate de distracţie pentru tineretul satelor moldoveneşti şi deci şi al celor din Dofteana. În zilele de sărbătoare flăcăi şi fete, familii de însuraţi şi de bătrâni se adunau pentru a se veseli şi juca frumoasele jocuri locale, ale căror melodii erau cântate de lăutari. Iată câteva dintre jocurile ce se jucau în întreaga zonă etnografică Trotuş cât şi în Dofteana: „Hora simplă”, „Hora în două părţi”, „Hora de la Plopu”, „Hora de la Poiana”. Pentru a da viaţă acestui joc ce se dansează într-un ritm mai lent, dansatorii rosteau diferite strigături: „Frunză verde trei scaieţi/ Hai la horă măi băieţi/ Frunză verde busuioc / Ieşi Ioane la mijloc/ Cu-a ta nevastă cu tot”4.
În ritmurile rapidelor sârbe se jucau: „De doi”, „Mărunţelele”, „Sârba Măriuţei” şi „Sârba studenţilor”. Dintre jocurile executate numai de bărbăţi amintim:Raţa, Corăgheasca şi Hangul. Aceste dansuri sunt însoţite de strigături satirice care sporesc farmecul jocului.
În cadrul serbărilor şcolare, când suita de dansuri îşi face apariţia se face o linişte deplină iar ochii tuturor sunt îndreptaţi spre elevii dansatori care sunt îmbrăcaţi în frumoase costume populare şi execută cu drag mişcările specifice fiecărui dans însoţit de strigături.
Sunt mulţumită sufleteşte că o parte din elevii ce au trecut prin mâna mea stăpânesc dansurile locale, mai ales că astăzi societatea contemporană prin mijloacele tehnice de care dispune pare să pună în umbră tradiţia.
Pentru ca elevii să înţeleagă mai bine misterele dansului popular trebuie dezvoltată motivaţia de a preţui şi a continua valorile folclorului coregrafic local prin manifestarea interesului în urmărirea spectacolelor coregrafice de folclor,sau audierea unor CD-uri şi vizionarea imaginilor cu dansatori si interpreti imbrăcati in costume populare. Se poate realiza lucrul acesta cel mai bine in cadrul orei optionale alegând ca tematică ,,Dansuri populare’’ In clasa I ,in cadrul orelor de educatie muzicală se pot prezenta elevilor pe langa cantecele specifice vărstei lor si cantece din folclorul autentic , acestea fiind insotite de diferite miscari ce fac introducerea in miscările specifice jocului popular.Astfel de cântece sunt;Roata morii, Ciobănaşul, Alunelul, Are mama fată mare,Hai la horă,Joc, ş.a
Primul dans „hora” se învaţă încă din clasa a I I-a, prezentându-se copiilor şi costumele naţionale vechi pe care sătenii le îmbrăcau în timp ce dansau.
Dacă în trecut, în memoria multor bătrâni a rămas întipărită imaginea horei din centrul satului sau de la răscruce unde au jucat când erau tineri „Corăgheasca,
Muşamaua, Bătuta, Sârba,ş.a., în memoria elevilor vor rămâne întipărite jocurile ce le vor învăţa la şcoală: „Hora”, „Sârba studenţilor”, „Hangul”, „Raţa”,ş.a. Spre sfârşitul clasei a II-a şi inceputul clasei a III-a se invata şi pasul de sărbă apoi pasul de hang si coraghească
Noi, cadrele didactice, avem datoria morală să determinăm tinerele generaţii să-şi cunoască dansurile străbune şi să le transmită mai departe.
Copilul de azi, adolescentul de mâine care învaţă A B C –ul dansului popular, va avea un mare avantaj- peste ani se va integra cu uşurinţă în atmosfera petrecerilor oamenilor de vârste diferite. Şi încă un lucru nu lipsit de importanţă, uşurinţa cu care se prinde în horă sau în sârbă un adolescent s-ar putea să-i ofere din partea celorlalţi un statut privilegiat.
Pentru ca elevii să diferentieze clar folclorul moldovenesc faţă de folclorul altor zone ,am încercat să le aduc imagini ce reprezentau costume populare din diferite regiuni ale ţării.Am asociat apoi melodiile cu imaginile costumelor,pentru recunoasterea si distingerea folclorului fiecărei zone etnografice; Moldova, Transilvania, Ardealul, Banatul ,Dobrogea si Maramureşul.
Trebuie să găsim calea de aredefini cuvântul „patriotism”, într-o formă în care mai ales tinerii să înţeleagă că a fi patriot nu este un slogan. A fi patriot înseamnă dragoste pentru seamănul tău. Tradiţia trebuie să existe în construcmai ales tinerii să înţeleagă că a fi patriot nu este un slogan. A fi patriot înseamnă dragoste pentru seamănul tău. Tradiţia trebuie să existe în construcţia unui om, ea nu trebuie lăsată să moară. Ea ne ajută să ne autodefinim, numai cunoscând-o ştim cine suntem, de unde venim, ce e cu noi, ne cunoaştem astfel adevărata valoare.
Am considerat că noi, cadrele didactice putem face cunoscut folclorul şi transmis generaţiilor de elevi,respectand in felul acesta spusele lui Blaga ‚,Când aud un cântec popular românesc imi vine să cred că muzica e anume creată pentru români şi românul pentru muzică. Semănaţi cântece şi flori pentru că ele ne fac viaţa mai frumoasă’’
1 Dorinel, Ichim, Zona etnografică Trotuş,p. 143;
2 Dimitrie, Cantemir, Descierea Moldovei, p.196;
3 Dorinel, Ichim, Studii şi cercetări de etnografie, p.489-500;
4 Versuri culese de rapsodul popular David Vasilică din com. Dofteana, jud. Bacău.
