Istoricul comunei

Localitatea Dofteana este una dintre cele mai vechi aşezări moldoveneşti, existând încă înainte de formarea statului medieval al Moldovei.

Din date precise se poate spune că satul Dofteana îşi are obârşia în vechiul sat Brătuleşti, care se întindea la începutul secolului al XIV-lea pe coastele dealurilor Deluceanu şi Maşcaşului din faţa staţiei C.F.R Dofteana, unde se mai pot vedea urmele pietrelor măcinate de vreme ale mormintelor vechiului cimitir.

Din povestirile strămoşeşti se ştie că acest sat ar fi fost pustiit de tătari într-o noapte de Paşti, că biserica satului ar fi fost arsă, iar o parte dintre locuitori, care au mai scăpat, au fugit în munţi luând-o în două direcţii diferite, pe Valea Uzului şi pe Valea Doftenei. După trecerea prigoanei tătare, locuitorii satului au coborât iarăşi la vale, schimbându-şi aşezarea. Cei de pe Valea Uzului creează satul Dărmăneşti, după numele conducătorului lor Dărman, iar cei de pe Valea Doftenei formează satul Dofteana, după numele apei.

Primul document de atestare a localităţii Dofteana este datat 8 septembrie 1436, în care se menţionează: „… din mila lui Dumnezeu noi, Ilie Voievod, domn al Ţării Moldovei şi fratele domniei mele, Ştefan Voievod (… fii lui Alexandru cel Bun)… facem cunoscut cu această carte a noastră… că această adevărată slugă a noastră pan Balea Plopescul, a slujit iar astăzi ne slujeşte nouă, l-am miluit cu deosebita noastră milă şi i-am dat în ţara noastră Moldova patru sate: pe Tazlău… pe Trotuş… şi Dohtana… Iar pentru mai mare întărire a tuturor celor mai sus scrise am poruncit slugii şi logofătului nostru credincios pan Dinis, să scrie şi să atârne pecetea noastră la această carte… A scris Zancea Diac, la Suceava în anul 6944(1436) septembrie 8”.

Prima menţiune despre existenţa petrolului în această zonă a Moldovei apare într-un document din 4 octombrie 1440 dat de Ilie şi Ştefan Vodă, fiii lui Alexandru cel Bun.

Un alt document este din 21 septembrie 1486 de la Suceava care consemnează faptul că Ştefan cel Mare întăreşte lui Ioan Ulan a treia parte din satul Dohtana de pe Trotuş, vândut acestuia de către Cerna, fiica lui Balea Plopescu pentru 70 de zloţi tătăreşti.

Denumirea localităţii Dohtana vine de la ocupaţia oamenilor care preparau din coajă de mesteacăn, de la locul numit astăzi Duhotar, o unsoare numită dohot, pe care oamenii o foloseau la ungerea osiilor de lemn la căruţe, iar mai târziu această unsoare era folosită de cizmari.

Iniţial bazele satului au fost puse pe valea inferioară a Doftenei, dovada o face biserica veche care este astăzi cimitir. Cu timpul, ca urmare a creşterii populaţiei el s-a întins în susul apei şi a afluenţilor ei principali Seaca şi Dofteniţa ( Ştefan - Vodă) , dând naştere satelor respective. Apoi populaţia a cuprins şi partea stângă a Trotuşului, constituind la început cătune, dezvoltate în cele din urmă în adevărate sate: Larga după numele pârâului Lărgii, afluent al Trotuşului şi Cucuieţi, după numele dealului Ouşorul sau Cucuietul, situat în spatele satului. Satul Bogata de pe partea dreaptă a Trotuşului la o distanţă de 4 km. sud – est de Dofteana s-a alipit comunei după 1800, având o origine comună cu Poieni şi Mosoare, cartiere ale oraşului Ţg.Ocna.

La recensământul populaţiei Moldovei din 1772-1774 apar satele răzeşeşti Dofteana şi Larga.

Din Istoricul Bisericii Parohiale cu hramul „ Sfinţii Voievozi” din satul Larga rezultă că această biserică a fost construită între anii 1804-1812 de preotul Lupu Vartolomei, în urma unei colecte efectuate în Basarabia. Un sprijin substanţial a primit fericitul ctitor de la Măriuţa şi Costache Ghica, proprietarii moşiei Comăneşti. „ Locuitorii satului sunt români în majoritate, de religie ortodoxă, iar restul de circa 4 familii sunt penticostali. Întrucât teren pentru agricultură este puţin şi de calitate inferioară, majoritatea locuitorilor sunt angajaţi în diferite industrii: petrolieră, minieră, a lemnului, etc.”
În anul 1832 satele Dofteana, Larga şi Cucuieţi făceau parte din moşia vistiernicului Ghica. În acea perioadă membrii familiilor Ghica şi Brătianu erau reprezentaţi de frunte în viaţa politică şi socială.

Grigore Alexandru Ghica, domn al Moldovei(1849-1856) a dus o politică liberală şi a contribuit la reorganizarea oştirii pământene. A sprijinit mişcarea unionistă, a înfiinţat şcoli militare şi a luat măsuri pentru ameliorarea condiţiilor de trai ale ţăranilor.

În jurul anului 1856 existau în comună o fabrică de cherestea cu aburi, ce aparţinea lui Niculescu Miteanu şi o fabrică de gaz unde se obţinea petrol lampant, utilizat la iluminarea străzilor. Exploatarea lemnului se făcea la vremea respectivă în condiţii foarte grele. Materialul lemnos era colectat de pe versanţi şi dirijat pe canale confecţionate din „cuşcăie” de lemn. Apoi era transportat la gatere şi la fabrică cu ajutorul vagonetelor, care se deplasau pe o linie special amenajată, ale cărei ruine se mai pot vedea şi azi în unele locuri.

Din statisticele anului 1881 rezultă următoarele: în Dofteana existau 654 capete familii, 2848 suflete din care 1417 bărbaţi şi 1431 femei. Erau 640 case de locuit şi 18 cârciumi. Ştiau a citi şi scrie un număr de 147 cetăţeni, iar numărul neştiutorilor de carte era de 2701 cetăţeni.

Din datele extrase din Marele dicţionar geografic al României, ediţia 1899-1900, de George Ioan Lehovari, general C.I. Brătianu şi profesor universitar Grigore C. Tocilescu, cât şi din Dicţionarul geografic al judeţului Bacău, de Ortensia Racoviţă, ediţia 1892, rezultă următoarele: ”comuna Dofteana, plasa Trotuş, aparţine de moşia Comăneşti rămasă moştenire de pe urma răposatului Aga Nicu Ghica, zonă dăruită acestuia de către domnitorul Ghica, frate”. Această moşie, în 1872 s-a împărţit între moştenitori, mulţi la număr. Extinderea domeniilor a cuprins toate satele de pe Valea Trotuşului, de la Palanca la Tg. Ocna, având ca centru Comăneştiul, unde se găsesc şi astăzi registrele de stare civilă ale doftenenilor din acel timp.

Viaţa spirituală este atestată şi în perioada 1885-1888 când a fost construită biserica ortodoxă Adormirea Maicii Domnului, monument de arhitectură. Ctitorii acesteia au fost preotul paroh Ion Climescu (1870-1928) care a fost şi învăţător timp de 30 ani(1870-1900) şi Ion Simionescu, cântăreţ bisericesc, fiu de preot şi primar al comunei(1885-1902) ; (1907-1908).

Sfinţirea bisericii s-a făcut de către protoiereul judeţului, Theodor Athanasiu însoţit de preoţi, diaconi şi multă lume, în ziua de 8 septembrie 1890. Pictura interioară a fost realizată după primele reparaţii, între anii 1906-1907.

Din „Sinodicul Sfintei Biserici cu patronul Adormirea Maicii Domnului din parochia Dofteana, Plasa Muntele, Judeţul Bacău” editat în 1907, dintr-o consemnare făcută în 1928 reies următoarele:

„Parohia Dofteana are 560 de capi de familie din satul Dofteana, cu secţiile Hăghiacul şi Bogata şi uliţele Dofteniţa, Valea Câmpului şi Saca. Pe Saca se află şi un număr de vreo 70-80 de case catolice, ce aparţin de Parohia Catolică din Dărmăneşti. Biserica Parohială Ortodoxă Dofteana face parte din Cercul Pastoral Comăneşti. În satul şi filiala Bogata se află în construcţie biserica ortodoxă cu patronul Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, lucrările fiind începute în 1927”.

Biserica veche din lemn cu patronul Cuvioasa Paraschiva a fost reconstruită între anii 1940-1944.

În vara anului 1017 s-au desfăşurat luptele de la Mărăşeşti, Mărăşti, Oituz, cuprinzând apoi o mare parte a judeţului Bacău, în special localităţile Oneşti, Caşin, Slănic-Moldova, Oituz, Cireşoaia, Dofteana, Valea Uzului şi Trotuşului până la Ghimeş. Mărturie au rămas gropile obuzelor de pe dealurile înconjurătoare, suferinţele populaţiei şi monumentele ridicate în cinstea eroilor.

Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 a pus Europa în faţa unui fapt împlinit, dar cu preţul unei mari jertfe: aproximativ 400mii de morţi; 300mii răniţi şi 116mii prizonieri sau dispăruţi. Cu profundă emoţie amintim câteva nume ale eroilor căzuţi la datorie din comuna Dofteana:

- În 1916-1918: sg. Isachi Costache, cap. Chiţigoi Ion, sold. Isachi Ion, Cambei Toader, sg. Diaconu Vasile, cap. Paisa Gheorghe şi alţii peste 50 la număr, evidenţiaţi pe plăcile comemorative de pe faţada nordică a monumentului, ce va fi descris în continuare;

- În 1941-1944: sg. Amăriuţei Ion, Bratu Ion, Spoială Petru, Şerban Vasile, cap. Ardeleanu Vasile, Brescan Gheorghe, Hanganu Ion, Păscălin Mihai, Enache Avram şi alţii aproape 100, înscrişi pe faţada sudică a aceluiaşi monument.

Cu toate limitele şi perioada comunistă a adus economiei comunei o mare stabilitate prin locurile de muncă ale doftenenilor în industria Văii Trotuşului.

Au fost consolidate diferite instituţii locale şi au apărut multe construcţii cu caracter edilitar gospodăresc :

- În domeniul învăţământului şi culturii , în anii 1950-1974 s-au ridicat în comună 5 şcoli noi, moderne şi un cămin cultural cu bibliotecă comunală. Ulterior, căminul a trebuit să fie demolat.

- Dispensarul comunal cu locuinţă pentru medici.

- Postul de miliţie cu locuinţe personale.

- Oficiul poştal, dotat cu o centrală telefonică modernă, care a permis extinderea reţelei de telefonie fixă în toate satele comunei.

- S-au turnat aproximativ 2 km covor astfaltic între satele Dofteana şi Hăghiac , până la Parcul dendrologic.

- În anul 1972, Institutul de Proiectare Judeţean Bacău a elaborat prin proiectul numărul 66 „Schiţa de sistematizare a comunei Dofteana”, o lucrare amplă care cuprinde toţi parametrii geografici, economici şi socio-culturali de la vremea respectivă. Tot în acest proiect se găsesc şi analizele compoziţiei chimice ale apelor minerale din comună, făcute în anii 1951-1952.

Scris de Nicoleta Bucur, februarie 2009