DANSUL POPULAR- ASPECTE ZONALE DE FOLCLOR AUTENTIC ALE COMUNEI DOFTEANA
Înv. Ana Hanganu
Şc. Cu clasele I-VIII Hăghiac, Dofteana, jud. Bacău
La zestrea etnografică a zonei Trotuş se adaugă
folclorul literar, muzical şi coregrafic, expresie a unei bogate
activităţi spirituale1.
În cadrul acestei zone
se situează comuna Dofteana aşezată în partea de vest a judeţului
Bacău, în zona depresionară a Carpaţilor Orientali situată la
confluenţa râului Trotuş cu pârâul Dofteana. Deşi nevalorificat în
totalitate, folclorul trotuşan a păstrat autentice valori artistice din
domeniul poeziei, prozei, cântecului şi dansului popular. Cântecul
vechi (denumit şi bătrânesc) oglindeşte în versurile sale activitatea
casnică, satirizând pe unele femei leneşe :
„Pusei pânza când
da frunza / Şi-o gătâi la Sfânt Văsâi / Şi-mi păru că mă grăbii/ Şi de
lungă-i cât o pungă/ Şi de lată cât o spată”.
Locuitorii
celor şapte sate ai comunei au fost mari iubitori de folclor, acesta
oglindind realităţile vieţii sociale şi economice, gândurile,
năzuinţele şi lupta pentru o viaţă mai bună. În momentele grele ale
vieţii şi-au cântat dorul şi jalea, iar în timpurile de răgaz şi de
linişte la petreceri la nunţi şi la hore cântecele îi îndemnau la joc
şi la voie bună. Specificul etnic al acestor jocuri a fost remarcat de
către Dimitrie Cantemir astfel: „când se prind unul de altul de mână şi
joacă roata, mergând de la dreapta spre stânga cu aceiaşi paşi
potriviţi, atunci zic că joacă hora”2. Dar hora cunoscută la început ca dans3
a devenit o modalitate de distracţie pentru tineretul satelor
moldoveneşti şi deci şi al celor din Dofteana. În zilele de sărbătoare
flăcăi şi fete, familii de însuraţi şi de bătrâni se adunau pentru a se
veseli şi juca frumoasele jocuri locale, ale căror melodii erau cântate
de lăutari. Iată câteva dintre jocurile ce se jucau în întreaga zonă
etnografică Trotuş cât şi în Dofteana: „Hora simplă”, „Hora în două
părţi”, „Hora de la Plopu”, „Hora de la Poiana”. Pentru a da viaţă
acestui joc ce se dansează într-un ritm mai lent, dansatorii rosteau
diferite strigături: „Frunză verde trei scaieţi/ Hai la horă măi
băieţi/ Frunză verde busuioc / Ieşi Ioane la mijloc/ Cu-a ta nevastă cu
tot”4.
În ritmurile rapidelor sârbe se jucau:
„De doi”, „Mărunţelele”, „Sârba Măriuţei” şi „Sârba studenţilor”.
Dintre jocurile executate numai de bărbăţi amintim:Raţa, Corăgheasca şi
Hangul. Aceste dansuri sunt însoţite de strigături satirice care
sporesc farmecul jocului.
În cadrul serbărilor şcolare,
când suita de dansuri îşi face apariţia se face o linişte deplină iar
ochii tuturor sunt îndreptaţi spre elevii dansatori care sunt îmbrăcaţi
în frumoase costume populare şi execută cu drag mişcările specifice
fiecărui dans însoţit de strigături.
Sunt mulţumită
sufleteşte că o parte din elevii ce au trecut prin mâna mea stăpânesc
dansurile locale, mai ales că astăzi societatea contemporană prin
mijloacele tehnice de care dispune pare să pună în umbră tradiţia.
Pentru ca elevii să înţeleagă mai bine misterele dansului popular
trebuie dezvoltată motivaţia de a preţui şi a continua valorile
folclorului coregrafic local prin manifestarea interesului în urmărirea
spectacolelor coregrafice de folclor,sau audierea unor CD-uri şi
vizionarea imaginilor cu dansatori si interpreti imbrăcati in costume
populare. Se poate realiza lucrul acesta cel mai bine in cadrul orei
optionale alegând ca tematică ,,Dansuri populare’’ In clasa I ,in
cadrul orelor de educatie muzicală se pot prezenta elevilor pe langa
cantecele specifice vărstei lor si cantece din folclorul autentic ,
acestea fiind insotite de diferite miscari ce fac introducerea in
miscările specifice jocului popular.Astfel de cântece sunt;Roata morii,
Ciobănaşul, Alunelul, Are mama fată mare,Hai la horă,Joc, ş.a
Primul dans „hora” se învaţă încă din clasa a I I-a, prezentându-se
copiilor şi costumele naţionale vechi pe care sătenii le îmbrăcau în
timp ce dansau.
Dacă în trecut, în memoria multor bătrâni a
rămas întipărită imaginea horei din centrul satului sau de la răscruce
unde au jucat când erau tineri „Corăgheasca,
Muşamaua, Bătuta,
Sârba,ş.a., în memoria elevilor vor rămâne întipărite jocurile ce le
vor învăţa la şcoală: „Hora”, „Sârba studenţilor”, „Hangul”,
„Raţa”,ş.a. Spre sfârşitul clasei a II-a şi inceputul clasei a III-a se
invata şi pasul de sărbă apoi pasul de hang si coraghească
Noi,
cadrele didactice, avem datoria morală să determinăm tinerele generaţii
să-şi cunoască dansurile străbune şi să le transmită mai departe.
Copilul de azi, adolescentul de mâine care învaţă A B C –ul dansului
popular, va avea un mare avantaj- peste ani se va integra cu uşurinţă
în atmosfera petrecerilor oamenilor de vârste diferite. Şi încă un
lucru nu lipsit de importanţă, uşurinţa cu care se prinde în horă sau
în sârbă un adolescent s-ar putea să-i ofere din partea celorlalţi un
statut privilegiat.
Pentru ca elevii să diferentieze clar
folclorul moldovenesc faţă de folclorul altor zone ,am încercat să le
aduc imagini ce reprezentau costume populare din diferite regiuni ale
ţării.Am asociat apoi melodiile cu imaginile costumelor,pentru
recunoasterea si distingerea folclorului fiecărei zone etnografice;
Moldova, Transilvania, Ardealul, Banatul ,Dobrogea si Maramureşul.
Trebuie să găsim calea de aredefini cuvântul „patriotism”, într-o
formă în care mai ales tinerii să înţeleagă că a fi patriot nu este un
slogan. A fi patriot înseamnă dragoste pentru seamănul tău. Tradiţia
trebuie să existe în construcmai ales tinerii să înţeleagă că a fi
patriot nu este un slogan. A fi patriot înseamnă dragoste pentru
seamănul tău. Tradiţia trebuie să existe în construcţia unui om, ea nu
trebuie lăsată să moară. Ea ne ajută să ne autodefinim, numai
cunoscând-o ştim cine suntem, de unde venim, ce e cu noi, ne cunoaştem
astfel adevărata valoare.
Am considerat că noi, cadrele didactice
putem face cunoscut folclorul şi transmis generaţiilor de
elevi,respectand in felul acesta spusele lui Blaga ‚,Când aud un cântec
popular românesc imi vine să cred că muzica e anume creată pentru
români şi românul pentru muzică. Semănaţi cântece şi flori pentru că
ele ne fac viaţa mai frumoasă’’
1 Dorinel, Ichim, Zona etnografică Trotuş,p. 143;
2 Dimitrie, Cantemir, Descierea Moldovei, p.196;
3 Dorinel, Ichim, Studii şi cercetări de etnografie, p.489-500;
4 Versuri culese de rapsodul popular David Vasilică din com. Dofteana, jud. Bacău.